Tot ce s-a-ntîmplat
E doar forma vagă de furtună.
Ce ţi-e dat să vezi,
Nu-ţi vine să crezi:
Un mînjit halou de semilună.
Prin luciri de cer
Lacrimile pier
Peste puntea anilor pierduţi,
Tu îmi spui că-s trist,
Insă eu rezist,
Între mulţi,prea mulţi, necunoscuţi.
Ca-ntr-un abisal,
Nesfîrşit scandal,
Toţi luceferii răsar în zori,
Florile de crin
Astăzi au venin,
Şi e plin pămîntul de culori.
Trag mereu hotar,
Totu-i în zadar,
Tigrii de la circ îi am motiv,
Să le fiu dresor,
Peste foc în zbor,
Sîngele pe ring să mi-l cultiv.
Dacă-i dat să cad
Gura, ca un iad,
Va deschide un proces în cer,
Şi-am să tot vorbesc,
N-am să mă opresc
Nici zdrobit pe crucile de fier.
Cum nici nu mai am,
Zi de post ca hram,
Voi rămîne ca un plop în vînt.
Raze din abis
Vor luci în vis
Eclipsîndu-mi ultimul cuvînt.
Şi, cît încă pot,
Mă pun să socot
Dacă sînt mai mult decît un gînd.
Elixir de rost
Văd în tot ce-a fost,
Noaptea plec la tîrg să văd de-l vînd.
Într-un fel ciudat
Tot ce s-antîmplat
Ne-a lăsat să ştim ce-i o furtună.
Eu adorm vorbind,
Tu rămîi privind
Un mînjit halou de semilună.
